INTROSPECTIE

Sa ai puterea de a te uita in interior, de a recunoaste, de a accepta, elibera, vindeca si exprima  este un act de curaj. Nu sunt perfecta, cum nimeni nu este perfect!

Introspectia este un proces pe care este necesar sa-l facem continuu, pentru a deveni mai buni, in primul rand pentru noi insine, iar in al doilea rand pentru a deveni parteneri mai buni, parinti mai buni, copii mai buni, prieteni mai buni…oameni mai buni.

Pentru ca am fost de curand pusa in situatia in care sa o fac, am facut-o, am transmis-o mai departe catre EL, iar apoi m-am gandit sa o pun si pe blog, astfel  incat sa fie un exemplu pentru cei ce au nevoie, deoarece in loc sa dai vina pe celalalt, sa fii dezamagit de celalalt, de actiunile lui, de felul in care decurge o relatie sau sa ramai cu intrebari sau regretul ca nu ai exprimat … mai constructiv este sa te uiti la tine insuti, la lectiile pe care le-ai avut sau pe care le ai de invatat. Ceea ce nu inveti, ai tendinta de a repeta in viitor.

De ce sa repeti si sa nu treci la un capitol al vietii in care sa fii constient de adevarata ta capacitate, de fricile tale, de blocajele tale, de mecanismele care te-au tinut pe loc sau care nu iti sunt benefice?

Pe scurt, EL a aparut in viata mea in urma cu cativa ani de zile, intr-un moment al vietii mele in care nu ma asteptam si nu imi doream neaparat sa intru intr-o relatie… insa am intrat brusc si agresiv ca si intensitate, direct unul in sufletul celuilalt, chiar daca este cu 10 ani mai tanar decat mine.

Nu am simtit fluturii pe care ii simteam de regula atunci cand ma indragosteam, ci am simtit o puternica flacara in piept, un sentiment nou, foarte intens, alaturi de un barbat cu care ma simteam din prima clipa ca si ACASA…o flacara care nu s-a stins nici o clipa pe parcursul relatiei noastre.

Ma uitam la el si ma vedeam pe mine, ca intr-o oglinda, ne completam propozitiile unul celuilalt, faceam lucrurile in moduri similare, aveam aceleasi pasiuni, dorinte, era ca si cum ne-am fi cunoscut de secole, un sentiment incredibil, inexplicabil, misterios, coplesitor, care mi-a oferit senzatia de…ORICE ESTE POSIBIL!

Intreaga mea fiinta era plina de emotii pe care nu le mai simtisem vreodata, o conexiune magnetica, pasionala care m-a invatat ce inseamna iubirea neconditionata si pentru care ii voi fi recunoscatoare mereu…o conexiune care mi-a deschis sufletul, care mi-a schimbat perspectiva, care a venit cu nenumarate lectii si care m-a invatat sa ma uit adanc in mine.

Nu ne-am certat niciodata si totusi atunci cand ne-am despartit, a fost o despartire brusca si agresiva din NIMIC, la fel ca si inceputul.

In timp ce ne-am respectat unul altuia deciziile, au ramas insa multe lucruri nespuse.

Tocmai de aceea, am ales sa fac o introspectie mult mai profunda in ceea ce priveste relatia noastra si mai ales pe mine, cu toate ca nu mai suntem impreuna si cu toate ca intre noi nu a existat ulterior despartirii acea apropiere in care sa fim vulnerabili si sa ne spunem ceea ce am simtit cu adevarat.

Cu ghilimelele de rigoare, pe care nu reusesc sa le pun in text din motive tehnice, mai jos puteti gasi aceasta introspectie pe care i-am si facut-o cunoscuta. Consider ca noi toti, avem nevoie de anumite clarificari in viata, pentru a pasi cu incredere, mai usor si mai  mai gratios in viitor.

1. Ceea ce stiu cel mai bine sa fac este sa transform durerea in putere. Este un mecanism de aparare pe care mi l-am creat pentru a putea depasi anumite momente ale vietii. Pornind de aici, mi-am creat un altul. (2)
2. De a pleca sau de a lasa cu usurinta pe cineva sa plece din viata mea atunci cand lucrurile devin grele, cu toate ca in relatia cu tine am invatat ceea ce inseamna iubirea neconditionata, am invatat sa ma iubesc, m-am indragostit de mine insami, am invatat sa inteleg, sa iert, m-am straduit sa am incredere ca renunti la anumite vicii, am facut tot ceea ce am putut si cat am putut eu in acele momente. Uitandu-ma acum inapoi, as fi putut sa fac mai mult.
3. Dupa prima ta plecare, mi-a fost frica ca vei pleca iar…in timp ce stiam ca eu nu te voi opri, chiar daca te iubeam enorm si credeam in potentialul relatiei noastre mai mult decat in orice.
4. De cele mai multe ori nu te-am privit ca pe un barbat, ci ca pe un copil si stiu ca am creat in tine multe frustrari si nu am facut decat sa adancesc niste rani in tine.
5. Ti-am refuzat de multe ori ajutorul pentru ca facand lucrurile singura imi confera mie validare, incredere si siguranta. (aspecte care mi-au lipsit pana la 39 de ani cu desavarsire, avandu-l pe tata si pe fostul meu sot care m-au sustinut). Nu stiu sa primesc si este un exercitiu pe care incerc sa il fac zi de zi de o perioada incoace.
6. Am apreciat mereu ajutorul tau, insa am si proiectat pe tine faptul ca nu vrei sa faci nimic pentru tine, cum nici eu nu am facut pentru mine in trecut. Am vazut in tine delasarea mea si mi-a apasat maxim niste butoane. Nu mi-a placut, motiv pentru care am inceput sa fac, sa fiu perseverenta, sa pun totul in a creste, in a ma dezvolta pe plan profesional.
7. Am dat aproape toata energia mea in munca si mai putin relatiei noastre pentru simplul fapt ca am avut increderea ca cumva vei fi acolo, ca ma vei sustine si ca ma vei intelege…am constientizat atunci ca nu este suficient cat dau si ca nu este corect.
8. Intr-un moment al vietii in care tot ceea ce imi doream era stabilitate si siguranta, nu le-am simtit ca venind din partea ta la nivel energetic, ci doar fizic…si nu m-am simtit in siguranta.

In acelasi timp, nici eu tie nu ti-am creat un sentiment de siguranta uitandu-ma la tine precum la un copil. Cumva, ceea ce traiam cu fiica mea,  m-a facut sa functionez pe pilot automat si am asociat instabilitatea ei cu a ta intr-o anumita masura, in anumite momente…Dar, da, am invatat si ca nu este ceea ce imi doresc in viata mea si ca iubesc realitatea…cu bune si cu toti demonii mei pe care am invatat si invat sa-i dresez in continuare.

9. Constientizez acum foarte bine faptul ca nu m-am uitat la tine asa ca ca la un barbat, motiv pentru care nici nu puteam sa ma bazez pe tine, cu toate ca tot ceea ce mi-am dorit mereu a fost sa construim impreuna.

10. Nu am stiut sa fiu blanda, pentru ca mereu am fost o femeie razboinica, nu am fost blanda nici cu mine, cum as fi putut fi blanda cu tine?

11. Nu am avut empatie pentru tine, cu toate ca simteam in corpul meu ce se intampla de fapt in tine. Si asta m-a speriat foarte tare, in loc sa ma faca sa te inteleg (referitor la cum m-am simtit in ultimele noastre luni impreuna), sa-ti inteleg si tie fricile, sa comunicam si sa te reasigur ca tot ce imi doream era sa fii langa mine. In loc sa fac acest lucru, m-am ingrozit si am creat un scut astfel incat sa ma protejez si mi-am dus focusul spre munca si mai mult...

Este ceea ce am gasit uitandu-ma in aceste zile in interiorul meu… pentru ca tot te intrebai motivul pentru care ne-am reintalnit astazi. Eu l-am gasit…

Nu ma simt vinovata, pentru ca aceea mi-a fost capacitatea de a face, de a duce si de a percepe lucrurile atunci…insa, ma bucur si iti multumesc pentru aceasta intalnire, se pare ca toata intensitatea a ceea ce am simtit, m-a dus in punctul in care sa ma uit cu mai multa atentie in mine insami, pentru ca sunt lucruri pe care le-am constientizat si la care este necesar sa lucrez.

Si ma bucur ca am puterea sa ti le transmit, pentru ca mai dezbracata si eliberata de atat, nu m-am simtit niciodata… si pana la urma, tu esti cel care a trezit tot ceea ce era mai frumos in mine si care m-a facut sa simt mai mult decat am simtit in 40 de ani…

Sfarsit

Introspectie, vulnerabilitate, compasiune, iertare, eliberare, vindecare. Indiferent de drumul pe care noi toti, ca suflete, hotaram sa mergem mai departe in viata, important este sa o facem constienti si cu claritate.